Se implinesc in curand 20 de ani de la Revolutie. Una din discutiile care a avut loc illo tempore in legatura cu proiectul Constitutiei a fost daca sa avem un presedinte ales prin sufragiu universal sau, dimpotriva, unul desemnat prin vot parlamentar. Optiunea generala s-a indreptat catre un presedinte ales direct de popor si, in felul acesta, credeam noi atunci, mai bine controlat de popor. Toti aveam in minte exemplul lui Ceausescu, tiranul care devenise presedinte pe cai frauduloase si ocolite, prin intermediul partidului ,ca ap0i sa nu mai cedeze puterea obtinuta decat prin violenta.
Nu ne-am gandit nici o clipa ca un presedinte desemnat prin vot popular inseamna in fapt un presedinte foarte puternic si ca de aici nu e decat o mica distanta pana la un presedinte autoritar, care , la un moment dat, sa devina chiar discretionar, in numele “interesului national”, al “luptei impotriva coruptiei” si ( de ce nu?) al bunului sau plac.
Asa se face ca am optat pentru o republica semi-prezidentiala. Pozitia presedintelui fiind atat de importanta, miza cea mare in alegeri a fost si a ramas magistratura suprema si mai putin castigarea locurilor din Parlament , incat cele mai aprige batalii s-au dat si se dau pentru castigarea presedintiei.
Toate campaniile electorale cu miza prezidentiala au reusit sa mobileze, in ultimii 20 ani, un imens arsenal de ura , atat la nivel individual, cat si la nivelul colectivitatilor. De fapt, in Romania, optiunile si coloraturile politice nu au reusit sa se contureze nici pana in zilele noastre, deoarece ele au fost permanent estompate de indivizii care au concurat in cursele prezidentiale. PRM-ul este Vadim, PD-L-ul este Basescu, PSD-ul este Iliescu.
Nici dupa ce au castigat alegerile, indivizii care au iesit invingatori , prin vointa majoritatii, nu au reusit sa devina presedinti ai tuturor romanilor. Ei au continuat sa faca politica partidelor din care au provenit sau care i-au sprijinit sa acapereze puterea. Nici Iliescu , nici Constantinescu , nici Basescu nu au reusti sa devina presedintii tuturor romanilor, desi s-au autoproclamat ca atare.
Politizarea functiei prezidentiale constituie un mare dezavantaj pentru Romania, aflata intr-o competitie cu ea insasi pentru atingerea unor standarde democratice minime . Din aceasta cauza, Romania este necompetitiva in plan extern si ineficienta in plan intern. Politica noastra externa nu are continuitate si nici consistenta, iar cea interna este haotica.
Presedintele Traian Basescu a reusit , din pacate, sa atinga limitele iresponsabilitatii politice , semanand neincrederea si dezordinea, cultivand ura si impostura si, nu in ultmul rand, aratand cu degetul acuzator catre parlament, o institutie rezultata din alegeri democratice. Arma sa este manipularea , comportamentul sau este unul trivial, care , din pacate,”prinde” la o mare parte a populatiei. Este adevarat ca o mare parte a celor care l-au votat in 2004 nu va mai face acest lucru, dar exista totusi, in spatele presedintelui, un electorat mai putin educat, cu trasaturi grobiene, care il sprijina. Din pacate, nu stim si nici nu cred ca putem afla pana la alegeri daca acest electorat este majoritar sau nu. Este posibil ca presedintele Basescu sa fie reales, ceea ce ar fi o tragedie pentru aceasta tara.
Ce rezulta de aici? Rezulta ca daca tot s-a organizat un referendum , acesta ar fi trebuit sa se refere mai degraba la chestiunea de a sti daca Romania ramane o republica semi-prezidentiala sau daca nu cumva ar fi mai bine sa devina o democratie parlamentara, unde divizunea puterii sa se faca exclusiv intre legislativ si executiv, cu un presedinte ales de Parlament, exercitand doar o functie reprezentativa. In acest caz , presedintele ar fi rezultatul raportului de forte dintre partide sau al compromisului politic, ceea ce este si acum, dar nu ar mai avea posibilitatea sa perturbe echilibrul dintre puteri , prin interventii autoritare /discretionare si prin favorizarea pe parcursul mandatului sau a partidului din care provine. Cat priveste micsorararea numarului de parlamantari ea poate fi realizata fara a se renunta la sistemul bicameral, dar pentru aceasta nu ar fi nevoie de un referendum.
Evident insa ca nu se poate cere presedintelui Basescu sa organizeze un referendum cu o asemenea tema. Ceea ce putem insa face cu presedintele Basescu este sa-l schimbam. Acest lucru este in puterea noastra.
